vineri, 20 iunie 2008

Despre timp... pentru cei melancolici

         Nu cred că ar fi corect dacă ar exista o definiţie clară a timpului. Timpul a fost, este şi va fi. Dar oare exista timp şi înaintea apariţiei omului pe (din) pământ? Poate că da, dar nu aşa cum îl percepem noi, organizat în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole sau milenii. Poate că ceea ce acum numim secundă era atunci un veac. Sau poate că o zi a creaţiei lui Dumnezeu însemna o eră...
        Dar să revenim. De ce ne gândim cu toţii la trecerea ireversibilă a timpului din când în când? De ce ne raportăm toată existenţa la timp? “Când eram mic, nu aveam nicio grijă”, “Când voi ajunge medic, voi fi cel mai fericit”, “N-am avut timp să termin ultimul exerciţiu”, “Mi-am pierdut timpul făcând cumpărături”, “La ora 13 vom mânca”. De ce nu gândim niciodată prezentul? Există acel frumos slogan “trăieşte clipa !”... dar cu siguranţă într-una din clipe te vei gândi la planuri de viitor sau îţi vei aduce aminte o întâmplare din trecut.
        Un lucru este cert. Când îţi petreci multă vreme gândindu-te la acest “timp”, devii melancolic. Oare timpul există spre a-i servi omului, sau omul există pentru a “umple” timpul cu evenimente?
Îmi vine acum în minte întrebarea: “Oare am pierdut timpul cât am scris aceste rânduri ?” Dacă l-am pierdut, poate îl găseşte cineva şi se bucură de el... Oricum, după cum spunea şi Nichita Stănescu, “Numai timpul are timp”...

      19 iunie 2008, 23:35:38, GMT +2 ;))

3 comentarii:

Anonim spunea...

...timpul este una din dimensiunile care definesc cosmosul..insa una nu prea concreta, am putea spune chiar abstracta si greoaie pt intelesul nostru...e esentiala existentei noastre asa cum ai spus si tu fiindca ne raportam tot "timpul"(:d) la ea si ne urmareste la fiecare pas fiind o notiune "cursiva" ca apa unui rau ce curge la nesfarsit...
Si in ceea ce priveste ireversibilitatea...hmmm...e frumos sa visezi cu ochii deschisi k vei mai fi vreodata copil...dar asta e...totul e trecator...
La capitolul sloganuri cred k toti ne pricepem dar nush cate dintre ele au cu adevarat valoare..."Traieste clipa!"...cred k fiecare moment are rostul lui si nu tine intotdeauna de tn ceea ce se intampla ci si de circumstante asa ca nush cat de adevarata e...probabil doar in anumite cazuri.........

Anonim spunea...

.."Trebuie sa ai spiritul unui sceptic grec si o inima de Iov ca sa incerci sentimentele in ele insele: un pacat fara vina, o tristete fara motiv, o remuscare fara cauza, o ura fara obiect...
Sentimente pure - care isi au echivalentul in a filozofa fara probleme. Nici viata si nici gandirea nu mai au - in felul acesta - vreo legatura cu timpul, iar existenta se defineste ca o suspendare. Tot ce se petrece in tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindca nu se indreapta nicaieri, ci se epuizeaza in finalitatea interna a actului. Devii cu atat mai esential, cu cat rapesti "istoriei" tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au data, iar viata in ea insasi e mai putin localizabila decat neantul....
Caci aceasta nu-i, in fond, decat deparazitarea constiintei de timp"..Emil Cioran - Amurgul gandurilor

Raven! spunea...

Da,asta asa e.Timpu` asta e nesuferit. X( Si chiar ma apuca melancolia cand ma gandesc ca trece asa repede...