Oare tristetea face parte din normalitate? Oare oamenii care sunt in general tristi au momente de fericire? Ce se intampla daca atunci cand esti trist incepi sa te complaci si starea persista mult mai mult decat ar trebui? Exista limite pentru tristete? Exista leacuri impotriva acestei stari? Cum gandesc oamenii cand sunt tristi? Poate gandesc mai mult si mai profud decat cand sunt veseli... Poate chiar in acele momente li se dezvolta spiritul creator. Multi isi "varsa" tristetea pe o coala de hartie si dau nastere unor idei originale si chiar interesante. Ce se intampla insa cu cei care citesc o astfel de creatie? Oare se intristeaza si ei? Oare incearca sa patrunda sensul cuvintelor si sa-l inteleaga pe autor? Sau poate ii dau "skip" dupa primele raduri, temandu-se ca starea lor de spirit va fi afectata?
In mod normal ar trebui sa incurajez alungarea tristetii, pentru ca nu stiu daca cineva a rezolvat vreodata ceva intristandu-se, dar aceasta stare care totusi exista (uneori fara sa vrem) are anumite avantaje si il face pe om sa gandeasca mai profund. Ideal ar fi sa cunoastem niste limite ale tristetii, sa stim sa ne "trezim" si sa ne ramana in minte descoperirile pe care le-am facut cu ajutorul dispozitiei respective.
4 comentarii:
Atatea intrebari...este intr-adevar un subiect foarte interesant de dezbatut, sau de reflectat. Dar cred ca totusi raspunsul se afla in fiecare dintre noi. Unii il vor afla pe parcurs, altii il stiu dar nu-l constientizeaza, iar altii il cunosc, dar pur si simplu nu vor sa accepte ca face parte din ei.
Am observat si eu ca atunci cad esti trist gandesti mai mult si mai profund. Nu cred ca e rau dar cand esti prea fericit uiti sa faci asta pt ca nu te mai intereseaza nimic altceva.
Nu exista niciun om care sa fie trist mereu si fericit mereu, sunt pur si simplu niste stari pt care toti trecem, fie ca dureaza mai mult sau mai putin. Totul e sa fim optimisti si sa incercam sa vedem partea plina a paharului.
Cred k sunt niste intrebari necesare existentei noastre...intrebari fara raspuns care ar trebui sa ramana nefinalizate...suntem oameni iar conceptul de om inseamna limitare, nestiinta fiind incapabil sa atinga absolutul ci doar sa-l caute prin intrebari care il fac mai fericit atunci cand are senzatia k se apropie de raspuns sau k l-a gasit. dar e doar o iluzie in care traim la nesfarsit..iluzia fiecaruia...viata e mult mai abstracta decat credem noi dar nu mai avem timp sa meditam la ea, suntem atat de prinsi de aspectele concrete incat vrem sa gasim un raspuns logic pt toate...si nu mai vedem esenta lucrurilor..cred k ar trebui sa acceptam lucrurile asa cum sunt pentru k desi nu vedem noi eu cred k au o regula a lor si evenimentele care se intampla respecta un "algoritm", nefiind nimic intamplator...Nu demult am citit o carte de Marin Preda ("Intrusul") in care sunt ff multe ganduri interesante ale autorului precum si acesta:"Eu cred k suferim nu pentru ca fericirea s-a dus, ci dimpotriva, ca e in noi, dar intoarsa in negativ, ca la cliseele fotografice si ne uitam la ea si ne chinuim sa-i mai vedem adevaratul chip" ...mi-a placut foarte mult si cred k are dreptate in ceea ce spune...
...cred k timpul e singurul care ne poate ajuta in astfel de momente de tristete...e rau doar k trece extrem de geu tocmai atunci cand ti-ai dori sa zboare...e adevarat k gandesti mai profund in mom alea dar depinde de persoana si de cat simte pt k unii se pricep doar la vorbe..vorbe care au scopul de a impresiona si nu sunt spuse pt k sunt simtite...exista mai multe grupuri de oameni si k se te integrezi trebuie sa fii la fel k ei si atunci nu mai conteaza ce simti tu ci ce vor ei...
Asadar nu stiu cate persoane din ziua de azi mai au astfel de momente...
Pt unii e greu sa treci peste anumite chestii ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si atunci stai si o iei de la capat si analizezi..insa in zadar fiindca nu-ti faci decat mai mult rau...am auzit pe cineva spunand zilele trecute k unele cuvinte spuse la intamplare pot provoca rani adanci si tristete...si intr-adevar cuvantul e unul din cele mai eficente modalitati de a provoca tristete...si chiar dak timpul ne ajuta sa uitam e imposibil sa nu mai ramai makr cu o "zgarietura" in suflet...dar totul merge mai departe si desi pare imposibil pe moment treci si peste astea...
Trimiteți un comentariu